16 luni în Chile
Extrase din ultima scrisoare a lui Bogdan, despre experiența sa la Valparaíso (Chile):
Cluj-Napoca, 15 octombrie 2025
Dragii mei nași, salutare!
A venit momentul să spun „La revedere” acestei misiuni pe care am trăit-o în Chile. Adevărul e că mă simt puţin trist, deoarece prieteniile pe care le-am făcut aici îmi sunt foarte dragi și mă doare să-i părăsesc. Am trăit multe prietenii speciale, multe dintre ele fiind niște prietenii care chiar mi-au rămas puternic gravate în inimă. Mă simt copleșit de cât de multe am învăţat despre dragoste în acest loc. Aș vrea să vă mulţumesc în primul rând vouă, celor care m-aţi susţinut și v-aţi rugat pentru mine, căci fără voi această misiune ar fi fost imposibilă. Pentru voi sunt aceste scrisori pe care le scriu, iar motivul pentru care le scriu este ca să împărtășesc cu voi mici părţi din misiunea mea, deoarece am o speranţă că poate chiar viaţa voastră s-ar putea schimba datorită micilor mele descoperiri despre ce înseamnă iubirea pentru persoanele pe care le-am întâlnit în Chile.
(…) În data de 18 de iulie am făcut slujba mea de despărţire. Au fost prezenţi foarte mulţi prieteni, chiar dacă ziua a fost puţin înnorată. A fost inedit să am la această slujbă nu doar un preot pentru a o celebra, ci 4 preoţi. Asta trebuie să fie o premieră, deoarece nu am auzit să se întâmple prea des asta. Slujba a fost cântată de membrii corului parohiei din Santiago, care m-au impresionat încă de la începutul misiunii mele cu cântecele lor pe care nu le găsești altundeva în afară de Chile. De data aceasta m-am infiltrat și eu subtil în cor cu chitara mea, astfel că prietenii care au venit să-și ia la revedere s-au simţit plăcut mișcaţi de un român din Transilvania care cântă la o slujbă chiliană. Desigur, după celebrarea Sfintei Liturghii, am avut niște momente pentru a ne bucura și de tradiţiile chilienilor, așa că am cântat o multitudine de cântece și am dansat cueca până nu am mai putut respira.
Petrecere de rămas bun
În altă ordine de idei, a venit o mulțime de oameni din toate categoriile sociale, persoane care mă îndrăgesc și care mi-au fost alături în misiune. Țin să menționez o prietenă din cartier, pe nume Paula, căreia îi este foarte greu să vadă voluntari care pleacă; din acest motiv nu vine niciodată la petrecerile de adio, fiindcă o fac să plângă, iar ei nu-i place acest lucru. Totuși, a venit cu câteva ore înainte și mi-a spus să ies afară. M-a îmbrățișat strâns, apoi a plecat.
Îmi amintesc că într-o zi ne-a spus că nu înțelegea de ce venim, ne atașăm atât de mult de ei, iar la final rupem legătura și nu ne mai întoarcem. Ne-a dat exemplul fiului ei, care avusese o prietenie foarte puternică, timp de 14 luni, cu un voluntar, iar apoi acest voluntar s-a întors în cele din urmă în țara lui. Fiul ei, Matias, a fost foarte trist o perioadă îndelungată, iar asta a întristat-o și pe ea.
Totuși, un răspuns la această întrebare l-am aflat de la o altă prietenă înțeleaptă. Aceasta întreba: de ce nu ar merita Matias să aibă o experiență de prietenie puternică? Nu merită oare să aibă un prieten adevărat, chiar dacă doar pentru un an?
În aceeași situaţie mă aflu și eu acum. Am făcut niște prietenii cu adevărat frumoase, iar cu unele persoane chiar foarte puternice. Acum trebuie să-i părăsesc și să mă întorc în ţara mea. Totuși, mi-a plăcut enorm să fiu aici. Am simţit și trăit nenumărate momente frumoase, dar și grele. De multe ori am fost furios sau trist, iar alte ori am simţit că inima mea era în culmea fericirii în momentele în care mă ofeream cu totul, fără măsură. De multe ori simţeam că sunt singur, iar de și mai multe ori mi s-a demonstrat că sunt atâţia care sunt împreună cu mine, doar că nu aveam ochi să-i văd. A fost un proces lent acela de a îmbunătăţi privirea asupra multor lucruri. E destul de dificil să poţi vedea esenţialul cu ochii inimi, cum zicea Micul Prinţ…
În final, aș dori să vă mulţumesc vouă, nașilor mei dragi, care m-aţi ajutat atât de mult pentru a trăi această misiune la maxim. Sunt sigur că fără rugăciunile și ajutorul vostru nu aș fi putut descoperi cât de frumos este să spui Da. Cât de profund și de împlinit se poate simţi cineva când este de acord să încerce să vadă și să trăiască anumite realităţi. Pentru toate acestea, vă mulţumesc din suflet!
Vă îmbrăţișez cu drag!
Bogdan
Ești interesat de misiunea noastră? Află mai multe aici!